Si cum sa nu doara
Cum sa nu doara… sa-ti doresti fara sa se implineasca
Si cum sa iti doresti mai mult atunci cand pare cel mai imposibil
Cum sa alergi spre nicaieri doar de teama de a nu te pierde tu pe tine?
As vrea mai mult sa-ti apartin decat sa te am, as vrea sa-ti fiu. As vrea sa nu mai urasc faptul ca iubesc, as vrea sa nu mai urasc faptul ca nu pot sa fiu dorita, as vrea sa nu mai urasc…
Dar imi doresc atat de multe incat obtin tot mai putin…
Toamna
Mi a inghetat sufletul. Mi l a inghetat o toamna aspra sosita mult prea devreme, mult prea plangacioasa, mult prea amara.
Tu? Tu ai plecat fix cand a venit frigul.
Eu? Eu goala am inghetat.
De ce goala? Goala de tine. Goala de noi. Goala de tot ce a fost. Goala de tot ce ma imbraca odata… goala de mangaieri, de soapte, de bratele tale, de umbra ta asupra mea. Goala de sperante. Goala de lacrimi si dureri prezente.
Mai are sens ca am vrut sa ti fiu…? Sa mi fii…? Mai are sens? Atata timp cat nu ma mai imbraci cu trupul tau, atat timp cat nu ti mai simt privirea, respiratia… Mai are sens?
Iubire… dulce iubire… Ai fost cel mai bun si cel mai rau moment din viata mea. Greseala vietii mele, asa te stiu prietenii… Cea mai dulce greseala.
Ma inveti sa dansez cu toamna, plina de piruete, plina de poze grele. Pe langa asta mi e frig…
Iubireee… cand vii sa ma incalzesti? Mi e dor de tine….
Despre cum se întorc bărbații
Plecarea, de cele mai multe ori, este mult mai ușoară pentru un bărbat. Bărbații pleacă superficial, având impresia că au încheiat toate conturile, că nimic nu îi va face să se mai întoarcă la cea care, până mai ieri, era lumea lor. Este o plecare fără prea multe lacrimi, explicații; este o plecare brutală, o desprindere a bărbatului din îmbrățișarea femeii fără ca acesta să clipească.
Bărbatul se încurajează singur spunându-și că mai sunt suficiente femei care abia așteaptă să îl cunoască, alături de care poate trăi fericit fie câteva clipe, fie o viață întreagă. Își mai spune că ea a fost o etapă, că cea de peste drum este mai bună decât cea pe care a ținut-o de mână o bucată bună de timp. Iese cu prietenii, bea bere, face galerie echipei preferate, merge în club și încearcă să o agațe pe cea pe care a pus ochii. Uneori, reușește să o ducă acasă sau măcar să o scoată a doua zi la cafea, alteori pleacă având buza umflată.
Este fericit o perioadă, totul pare că revine la normal, vocea femeii ce-l trezea din visare nu mai există, certurile nu mai sunt, dar nici sărutările și îmbrățișările. Sexul este sex și atât, nicio emoție, nimic. Își spune că e foarte bine că măcar există și, pe-o parte, are dreptate.
În tot timpul acesta, femeia plânge, poate că nu-n văzul lumii, ci-n sinea și-n perna ei când, seara, se pune în pat. Se vindecă încet, dar sigur. Unele se aruncă și-n relații pansament, dar ies rapid pentru că realizează că nu le ajută deloc. Chiar dacă femeia e toată un zâmbet, interiorul deplânge lipsa lui. Suferă mai mult, mai demn, mai sincer, mai corect în comparație cu bărbații.
Femeia își consumă durerea, bărbatul, de cele mai multe ori, i neagă sau o ascunde!
Și tocmai din cauza negării durerii, bărbatul, după o vreme, se întoarce la cea pe care a părăsit-o. Se întoarce cu speranțe, cu noi visuri,cu noi promisiuni, însă tot ceea ce găsește este o ușă închisă, un
nu mai vreauce-i sparge timpul și-i ajunge până-n măduva oaselor.
Femeia nu este suma sânilor, feselor, picioarele și labiilor.Să spunem că ai în mâini trupul, mintea și sufletul femeii de lângă. Ce vrei mai mult? Dacă nu ești mulțumit, las-o să plece, poate că altul abia o așteaptă la colțul blocului, să îi ofere buchetul cu trandafiri pe care tu l-ai omis chiar și de ziua voastră.
Dacă ești veșnic nemulțumit - nu știe, nu face, nu drege, nu și nu - dar, cu toate acestea, o ții lângă tine, o ții în patul tău și o reții din fericirea pe care o poate avea în altă parte, jur, nu te înțeleg. Las-o liberă!
Iar ea, din iubire oarbă, îți rămâne fidelă. Trup și suflet, zi și noapte. Zâmbește fost la gândul că te poate ține de mână pe stradă, pe când tu poate că ai da-o pe prima care ți-ar ieși în cale. Fii suficient de bărbat încât ori să o păstrezi cum se cuvine, ori să o lași să plece. Dacă tu crezi că cele 40 de minute de sex, devenit între timp mecanic - doar ai hormoni și unde să-i eliberezi - te fac bărbat, te înșeli! Cele 40 de minute te fac doar potent, nu și bărbat!
Pe o femeie, hotărârea, determinarea de a lupta ori renunța, în funcție de caz, de a fi mulțumită și cu mai puțin, de a iubi necondiționat, de a te proteja cu brațele ei firave, o fac o femeie în toată puterea cuvântului. Ai auzit-o să se plângă de lipsa orgasmului în ultimul timp? Nu ți-ar fi zis că și-ar fi dorit să o ții în brațe în loc să te întorci cu spatele și să începi să sforăi, așa-i? Te gândești că e o proastă, ușor de manipulat, dar niciodată nu te-ai gândit că este ghidată în tot ce face de iubirea pentru tine!
Nici când ai început să-i iubești trupul mai mult decât sufletul, nu a făcut tam-tam. Tu făceai scandal și atunci când nu îți putea înțelege ideile, învinovățind-o că n-o duce capul. Apoi cu privirea caldă, încerca să îți explice ceea ce îți provoca ție starea asta de opăreală.
Să îți spun un secret - femeia nu este suma sânilor, feselor, picioarelor și labiilor. Femeia este suma misterelor, plăcerilor, dorințelor, visurilor, visele - o sumă ce merită un bărbat corespunzător. Nici bărbatul din preistorie, nici cel mai apropiat de zilele noastre nu se prea plângea, ci lua sulița și se ducea la vânătoare ori purta războaie - TU vrei să-i dai o altă valoare calității de bărbat?
(via redasthesun)
Rai si iad
Cum poate o persoana sa ti aduca raiul si iadul in suflet in acelasi timp? Cum pot eu sa iubesc o astfel de persoana? Si mai presus de toate… cum pot eu sa fiu atat de sigura ca o sa o iubesc mereu?
Te am iubit, te iubesc ai o sa o fac in continuare cu sau fara prezenta ta. Nu te iubesc mult, putin, rau, bine sau alte clisee de genul. Te iubesc si atat, caci cred cu tarie ca orice cuvant adaugat dupa aceste doua (putin zis) cuvinte, prea pure pentru lumea in care traim, i ar anula sensul. Te iubesc… O stiu. O simt.
As fi vrut atat de mult sa-ti apartin. Sa-ti fiu. Sa-mi fii. Dar cat sa mai incerc? Cat sa te mai chinui pe tine cu dorinta mea arzatoare de iubit pana la capat, cand poate pentru tine iubirea are alta forma si se simte altfel? Am obosit. Am obosit atat fizic cat si psihic. As putea spune ca am ajuns la epuizare, dar nu m-ai crede.
As vrea atat de mult… dar de ce? Sa fi tu idealul meu? Probabil ca da avand in vedere ca te-am avut exemplu pana acum. Datorita tie sunt cine sunt acum. Nu pot printr-un amarat de text sa-ti multumesc. De ce sa-ti multumesc? Pai e simplu… Pentru tot binele si pentru tot rau. Lumea nu e roz, iar asta am invatat cu tine si prin tine. Am trait. Asta e raspunsul. Iti multumesc pentruca am trait. Am fost trista, frustrata, neajutorata, la pamant de a dreptul, dar am fost si fericita, iar atunci chiar si pentru cateva secunde/minute/ore am simtit o nebuneste. Te ador ai te urasc in acelasi timp, iar asta te face prezent in mintea mea mereu.
Te iubesc si iti multumesc! Sa nu uiti asta. Sa nu uiti! Nu am sa stiu niciodata daca este sau macar a fost o urma de acest sentiment si la tine… poate ca a fost, poate ca a trecut, poate inca este… Mai conteaza? Tot ce regret e ca nu m am ridicat la nivelul asteptarilor tale. Ca nu ti am fost de ajuns… si ca nu o sa-ti fiu niciodata de ajuns… Doare. Doarte a dracu de rau. Dar mai conteaza ca doare? Mai conteaza toata aceasta incertitudine cand eu stiu ca-mi esti si mi-ai fost exemplu mereu? Cand oamenii aleg exemplele pe care le urmeaza, acestia sunt defapt idoli. Oamenii tind ca alerge spre perfectiune. Eu in varianta ta nu am fost. Am esuat. De ce? Tocmai pentru ca nu sunt destul de buna.
Tot ce-mi mai promit acum e ca asta sa fie ultimul text despre tine. Stiu ca ma mint. Ma mint cu nerusinare. Dar daca imi pasa de mine nu te mai luam exemplu, corect? Asa ca imi iau la revedere, desi stiu ca este un mare “pe curand” …
Atatea nopti
Atatea nopti prietdute… pentru ce? Pentru o persoana care nu e asumata pana la capat? Pentru o persoana care dintre tine si orice altceva ar alege altceva ul ala mult mai repede decat sa se gandeasca pentru ce te-ar alege? Pentru o persoana care nu-ti respecta deciziile? Care nu arata apreciere pe cat meriti? Pentru o persoana care nu e in stare sa-ti spuna o vorba calda, blanda, de alinare sau de liniste? Pentru o persoana care nu iti este in timp ce tu continuii sa i fii? Pentru o persoana pe care nu o intereseaza ca ti- ai oferit mereu inima pe tava? Atatea nopti pierdute… Pentru ce?
Amprente
Zgomot si liniste. Un haos cuminte ce-mi tulbura zilele. Ma framanta. Ma macina. Ma musca si ma arunca de colo colo prin casa.
Imi fac un dus. In zgomotul asta parca imi gasesc linistea. Ma privesc in oglinda. Le simt. Nu stiu unde sunt. Nu le vad. Privesc mai atent… Imi observ ochii obositi si tristi. Tulburator de tristi. Citesc durere. Vad, prin ochi le vad. Desi nu le mai am pe corp, ele imi acopera si imi pateaza sufletul. Amprentele tale sunt peste tot. Simt frica. Nu stiu de ce ma tem… poate pentru ca nu stiu cum imi voi curata sufletul, sau poate doar mi-e frica sa te sterg de acolo.
As vrea sa te scot din suflet, dar cum sa fac asta lasandu l intact? Urmele nu se duc… ar trebui sa rup bucatica cu bucatica, ramanand cu nimic. Nu accept sa te rup din mine. Nu accept sa ma rup de tine…
Doare. Nu stiu ce. Ma dori tu, sau poate ma dor toate. Tot ce ai atins. Fiecare particica. Sufletul. Inclusiv sufletul.
Oare ai fost, sau doar mi-am imaginat?
Ma doare noaptea… si e noapte mereu
Suflet neputincios…
Ai vrut vreodata pe cineva atat de tare incat sa te pierzi pe tine incercand sa devii idealul pentru celalalt? Ai incercat mereu sa-i fii pe plac, te-ai straduit sa poti fi iubit? Dar te-ai gandit ca poate cel pe care il ai in fata, in ochi si in inima, nu stie sa iubeasca? Esti tu de vina? Este celalalt? Sunteti amandoi? Sau poate ca nu e nimeni…
Ai vrut atat de mult sa ai pe cineva, sau mai mult sa apartii cuiva? Ai fi facut orice sa te vrea, dar mai ales sa te aibe. Ai vrut… dar te-ai simtit neputincios… Orice gest, orice actiune, orice cuvant parca indeparteaza si mai mult acea persoana. Doare neputinta. Doare pentru ca simti ca nu esti bun, nu esti de ajuns, dar totusi nu stii nici ce iti lipseste. Poate e ceva in plus, sau poate doar multe minusuri.
Ai adorat pana si cele mai mici detalii pe care le facea? Acele mici gesturi… sa observi atat de atent cum o persoana merge, sta, mananca, doarme. Sa-i observi prezenta cu totul, in timp ce tu ii esti absenta. Doare din nou neputinta. Neputinta de a fi vazut, de a fi prezent in ochii celuilalt.
Noi nu vrem pe cineva, ci vrem sa apartinem cuiva. Sa nu mai fim ai nimanui. Vrem sa fim motivul zambetului unei alte persoane, in timp ce ea nu ne vrea si nici sa ne apartina.
Doare… doare neputinta.
Multumesc,
Iti multumesc ca m-ai facut sa-mi fie dor.
Iti multumesc ca ai plecat mereu.
Iti multumesc ca mereu m-ai lasat singura.
Iti multumesc ca m-ai facut sa cred ca nu sunt de ajuns.
Iti multumesc ca m-ai facut sa ma simt inutila.
Iti multumesc pentru toate noptile in care am adormit plangand.
Iti multumesc pentru nepasare.
Iti multumesc pentru ca m-ai facut nesigura pe mine.
Iti multumesc pentru absenta.
Iti multumesc ca m-ai facut sa-mi caut mereu vina si punctele slabe.
Iti multumesc pentru toate zilele in care nu mai voiam nici sa respir.
Pentru toata durerea iti multumesc. Iti multumesc pentru ca stiu ca intr-o zi toata suferinta asta se va transforma in putere. Nu azi, nu maine. Intr-o zi. Nu stiu cand. Dar intr-o zi…
Iti multumesc…
Azi vreau doar sa notez. Sa notez ziua in care te-am simtit prezent desi tu nu esti aici.
Am renuntat la noi de mai bine de jumatate de an… si totusi ce ma face sa te regasesc? Si mai ales sa te regasesc aici…
Da te-am lasat in urma, te-am iertat, am renuntat si am mers mai departe. Dar totusi, de ce mi umbli prin ganduri? De ce te comporti mai frumos ca niciodata? E o confuzie totala…
As fi ipocrita sa zic ca nu te-as mai vrea macar o data, o data sa te strang in brate tare rau de tot, incat sa mi devii inima… dar stii de ce nu o fac? Imi e frica…
nu te atașa prea tare, fiindcă în generația asta, oamenii se trezesc cu sentimente diferite în fiecare zi.
(via onutaa)
